CATALIN BORDEA

„Când eram mai mic şi puţin mai prost, bunica mea s-a uitat cu ochii ei mici în ochii mei mici şi mi-a spus cu o voce de bidon spart “ Bordea, ai 14 ani, e timpul să laşi dracu prostiile şi să câştigi şi tu ceva bani“. Aşa că mi-am luat cele două tricouri şi singura pereche de pantaloni şi am plecat la Liceul de Artă din Botoşani.

În trei luni de zile am învăţat să fac icoane şi am câştigat primii bani din viaţa mea vânzând o icoană unei babute obsedate, care mi-a dat suma de 125 de mii lei.

De atunci am început să îmi câştig banii mei, mai mulţi sau mai puţini, însă câteodată se întâmplă să rămâi fără bani o perioadă de timp, în care eşti nevoit să împrumuţi. Aici începe adevărata aventură, un şir întreg de rugăminţi şi promisiuni presărate cu câte o reuşită sau o mare dezamăgire.”